Viaţa unei instituţii are dramatismul existenţei umane, este un fel de parcurs biografic la scara istoriei. Forma ei rece – o clădire, o schemă de funcţionare, un regulament, vagoane de documente – este însufleţită de oameni şi capătă cu adevărat identitate prin personalitatea lor. În cazul C.N.M.B., prin cea a elevilor şi profesorilor care l-au constituit. Îl constituie. Necesitatea de a se înfiinţa o instituţie de învăţământ secundar în Constanţa.

Liceul își are originile prin anul 1634, când iezuiții primesc aprobarea de a deschide un colegiu în oraș. Noua instituție este susținută printr-un edict de întărire dat în 1639 la Viena de către împăratul Ferdinand al III-lea. Funcționează cu puține excepții până în 1804, când printr-un decret dat de Francisc I este susținut din fondurile statului. În anul școlar 1919-1920 tineretul român a pornit cu însuflețire la formarea viitorului națiunii..

COLEGIUL NAȚIONAL ”GHEORGHE MUNTEANU MURGOCI” are o existență de peste opt decenii și s-a afirmat de-a lungul timpului ca o adevarată citadelă a învățământului brăilean. Nucleul său l-a constituit prima școală secundară de fete din Brăila, fondată la 1 septembrie 1919. Deschiderea festivă a cursurilor acestei școli a avut loc la 20 octombrie 1919 cu trei clase și 133 de eleve. Școala funcționa atunci într-un local închiriat de Primăria orașului.

15 Mai 1912 are loc inaugurarea noii clădiri a Şcolii Civile Regale de Stat pentru Fete, aflată pe strada Fleischeralle / Aleea Măcelarilor (azi Bulevardul Republicii pe care se află CNAM), un adevărat „Palat al muzelor”, în care vor funcţiona de acum cele 4 clase maghiare de gimnaziu pentru fete, dovada vie a multiculturalităţii oraşului Bistriţa. Aici vor învăţa, în proporţii aproximativ egale, eleve de naţionalitate română, germană, maghiară şi.

Ne pregătim în școală pentru un viitor pe care ni-l putem imagina, dar nu anticipa. De 25 de ani, acest liceu pregătește copiii pentru viitor. Un viitor în care au loc revoluții digitale, în care un om parcurge într-o zi pământul de la antipozi, în care omul învață, înainte de a vorbi, să miște imagini pe tabletă, în care comunicăm mai des cu prietenul din America, decât cu vecinul de.